Definiție pentru URMÁ în română:

URMÁ

verb

  • 1

    tranzitiv şi intranzitiv A merge în urma cuiva; p. ext. a pleca împreună cu cineva, a însoţi.

    1. 1.1tranzitiv A fi alături de cineva (într-o acţiune)

  • 2

    tranzitiv A merge înainte pe un anumit traseu, pe un anumit drum.

    1. 2.1tranzitiv şi intranzitiv A respecta o anumită indicaţie primită, a se conduce după o idee, un principiu etc. tranzitiv şi intranzitiv A urmări. tranzitiv şi intranzitiv A se conforma.

  • 3

    tranzitiv şi intranzitiv A frecventa o formă de învăţământ.

  • 4

    tranzitiv şi intranzitiv A veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul); a succeda.

    1. 4.1intranzitiv A succeda cuiva într-un post, într-o demnitate. intranzitiv A înlocui pe cineva.

    2. 4.2intranzitiv A-şi avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie.

  • 5

    tranzitiv şi intranzitiv A duce mai departe un lucru început; a continua.

    1. 5.1prin specializare A continua vorba începută, textul început. prin specializare A spune sau a scrie mai departe.

  • 6

    intranzitiv A avea loc, a se produce, a se îndeplini (după...).

    1. 6.1 A rezulta, a însemna.

  • 7

    tranzitiv (Cu valoare de semiauxiliar) A trebui, a fi nevoie.

Origine

Din urmă

Definiție pentru ÚRMĂ în română:

ÚRMĂ

substantiv feminin

  • 1

    Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc..

  • 2

    Punct sau stadiu final; sfârşit.

    1. 2.1învechit Urmare, consecinţă, rezultat.

  • 3

    Matematică
    Punct în care o dreaptă intersectează o anumită suprafaţă.

    1. 3.1 Dreaptă de-a lungul căreia o suprafaţă intersectează altă suprafaţă.

  • 4

    (Mai ales la pl.) Rămăşiţe, vestigii.

  • 5

    Cantitate foarte mică, abia perceptibilă, din ceva.

Origine

Din Lat. * orma.