Definiție pentru URMĂRÍ în română:
URMĂRÍ
verb tranzitiv
- 1
A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde).
- 1.1 A ţine pe cineva sub observaţie. A supraveghea.
- 1.2 A face demersuri judiciare împotriva cuiva.
- 2
A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepţie călăuzitoare.
- 3
A însoţi pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul.
- 3.1 A privi ceva în mişcare, în desfăşurare.
- 4
figurat A obseda, a chinui, a tortura.
- 5
A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic).
- 5.1 A asculta cu atenţie o expunere orală, executarea unei compoziţii muzicale etc.
- 6
A avea drept scop, a tinde la....
Origine
Urmă + suf. -ări.