Definiție pentru URMĂRÍ în română:

verb tranzitiv

• 1

  A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde).

  1. 1.1 A ţine pe cineva sub observaţie. A supraveghea.

  2. 1.2 A face demersuri judiciare împotriva cuiva.

• 2

  A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepţie călăuzitoare.

• 3

  A însoţi pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul.

  1. 3.1 A privi ceva în mişcare, în desfăşurare.

• 4

  figurat A obseda, a chinui, a tortura.

• 5

  A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic).

  1. 5.1 A asculta cu atenţie o expunere orală, executarea unei compoziţii muzicale etc.

• 6

  A avea drept scop, a tinde la....