Definiție pentru VAGABÓND în română:

VAGABÓND

adjectiv & substantiv neutru şi masculin

  • 1

    (Om sau animal) care rătăceşte fără rost pe drumuri, care hoinăreşte fără ţintă; (om) fără ocupaţie stabilă, fără domiciliu fix.

    1. 1.1 (Om) de nimic, fără căpătâi.

Origine

Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo.