Definiție pentru VENDÉTĂ în română:

VENDÉTĂ

substantiv feminin

  • 1

    Cutumă justiţiară frecventă în trecut în Corsica şi în sudul Italiei, potrivit căreia o stare de inimiciţiei provocată de o ofensă sau de un omor se extindea şi asupra rudelor victimei, care îşi aumau obligaţia de a o răzbuna; p. gener. ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită.

Origine

Din it. vendetta.