Definiție pentru VORBITÓR în română:

VORBITÓR

adjectiv

  • 1

    Care vorbeşte; care foloseşte limbajul articulat.

    1. 1.1 Care vorbeşte plăcut (şi mult) Vorbăreţ, comunicativ.

  • 2

    Evident, edificator, elocvent.

substantiv

  • 1

    Persoană care vorbeşte, care foloseşte limbajul articulat.

    1. 1.1 Persoană care povesteşte, care discută cu alţii.

  • 2

    Orator, conferenţiar.

substantiv

  • 1

    Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. şi cineva venit din afară.

Origine

Vorbi + suf. -tor (III după fr. parloir).