Definiție pentru VÓRNIC în română:

VÓRNIC

substantiv masculin

  • 1

    (În Evul Mediu, în Ţările Române) Mare dregător din Sfatul domnesc, însărcinat cu supravegherea Curţii, conducerea treburilor interne ale ţării, având şi atribuţii judecătoreşti.

    1. 1.1 Reprezentant al domniei în oraşe, cu atribuţii judecătoreşti.

  • 2

    învechit Primar al unui sat sau al unui târg.

    1. 2.1 Funcţionar în administraţia comunelor rurale, însărcinat cu distribuirea corespondenţei, convocarea sătenilor la adunări, anunţarea ştirilor etc. Crainic, pristav, vornicel (2)

  • 3

    Vornicel (3).

Origine

Din sl. dvorĭnikŭ.