Definiție pentru VORNICÉL în română:

VORNICÉL

substantiv masculin

  • 1

    Slujbaş subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin judeţe şi sate.

  • 2

    învechit Vornic (2).

  • 3

    Flăcău însărcinat cu poftirea şi cinstirea oaspeţilor la nunţile ţărăneşti, cu conducerea alaiului nunţii, cu anunţarea darurilor şi cu rostirea oraţiei de nuntă; vornic (3).

Origine

Vornic + suf. -el.