Definiție pentru ZĂTÓN în română:

ZĂTÓN

substantiv neutruPlural zătoane

  • 1

    dialect Lac lung şi îngust pe ţărmul mării, despărţit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ.

    1. 1.1 Loc din cursul unui râu cu apă domoală şi adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare.

    2. 1.2 Scobitură în malul unui râu, unde se adună peştele.

  • 2

    dialect Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei.

    1. 2.1 Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se aşază în râu pentru prinderea peştelui. P. ext. locul astfel îngrădit.

      • ‘Zătoane circulare’

Origine

Din rus., ucr.zaton.