Definiție pentru ZĂVÓR în română:

ZĂVÓR

substantiv neutru

  • 1

    Încuietoare la uşi, uneori şi la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr.

  • 2

    Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei maşini etc..

  • 3

    (Pop.; la pl.) Cătuşe.

  • 4

    regional Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaţ întrebuinţat la facerea gardurilor; răzlog.

Origine

Din sl. zavorŭ.