Definiție pentru ZBÚCIUM în română:

ZBÚCIUM

substantiv neutru

  • 1

    Stare de nelinişte sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr.

  • 2

    Mişcare grăbită, agitată şi zgomotoasă; agitaţie, tumult, învălmăşeală.

Origine

Din zbuciuma (derivat regresiv).