Definiție pentru ZENCUÍRE în română:

ZENCUÍRE

substantiv feminin

  • 1

    Operaţie din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menţinerea pieilor aşezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananţi, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire.

Origine

Et. nec.