Definiție pentru AC în română:

AC

substantiv neutru

  • 1

    Mică ustensilă de oţel, subţire, ascuţită şi lustruită, prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir, care serveşte la cusut.

  • 2

    (Cu determinări) Nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac (1), având diverse întrebuinţări.

    • ‘Ac cu gămălie’
    • ‘Ac de siguranţă’
    • ‘Ac de păr’

  • 3

    Piesă sub formă de ac (1) la unele instrumente de măsură sau în medicină.

    • ‘Ac magnetic’
    • ‘Acul busolei’
    • ‘Acul de seringă’
    1. 3.1 Macaz.

  • 4

    Biologie
    Organ de apărare şi de atac al unor animale, în formă de ghimpe sau de vârf ascuţit.

    1. 4.1 Organ în formă de ac (1) sau de ghimpe care acoperă pielea unor animale, folosit pentru apărare.

      • ‘Acele ariciului’

  • 5

    Frunză îngustă, ascuţită, caracteristică coniferelor.

Origine

Lat. acus.