Definiție pentru ACÓNT în română:

ACÓNT

substantiv neutru

  • 1

    Parte dintr-o sumă de bani plătită sau încasată înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacţii, ca garanţie; avans, acontare, arvună; p. ext. parte din salariu.

Origine

Din it. acconto, fr. acompte.

Utilizare

Var.: acónto s.n.