Definiție pentru AJÚNGE în română:

AJÚNGE

verb

  • 1

    intranzitiv A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi.

    1. 1.1intranzitiv şi tranzitiv A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme)

  • 2

    tranzitiv A întâlni, venind din urmă, o fiinţă sau un vehicul în mişcare; a prinde din urmă.

    1. 2.1figurat A egala pe cineva.

  • 3

    tranzitiv A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva.

    1. 3.1figurat (Despre un neajuns) A da peste...

    2. 3.2figurat (Despre o stare sufletească sau fizică) A cuprinde, a răzbi.

  • 4

    intranzitiv A se întinde până la...; a atinge.

    1. 4.1 A reuşi să atingă ceva situat sus sau departe.

  • 5

    intranzitiv(Despre preţuri; p. ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel.

  • 6

    reflexiv A se întâlni, a se împreuna, a se uni.

    1. 6.1figurat A se înţelege, a se învoi.

  • 7

    intranzitiv A realiza, a împlini.

    • ‘A ajunge la un rezultat’
    1. 7.1intranzitiv şi tranzitiv A fi în situaţia de a...

  • 8

    intranzitiv A deveni.

    1. 8.1peiorativ intranzitiv şi reflexiv A parveni.

  • 9

    intranzitiv şi reflexiv A fi în cantitate suficientă.

Origine

Lat. adjungere „a uni, a lipi”.