Definiție pentru ALTÁR în română:

ALTÁR

substantiv neutru

  • 1

    Parte a bisericii, despărţită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia.

    1. 1.1 Masă de cult, simbol al lui Hristos, pe care se oficiază liturghia, în Biserica creştină.

  • 2

    Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în Antichitate, se aduceau jertfe zeilor.

  • 3

    tehnică
    Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra.

Origine

Lat. altarium.