Definiție pentru ALUNECÁ în română:

ALUNECÁ

verb intranzitivalúnec

  • 1

    A-şi pierde echilibrul (şi a cădea) călcând pe o suprafaţă lucioasă.

  • 2

    A se mişca lin, fără a întâmpina vreo rezistenţă; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul faţă de celălalt tangenţial, fără a se rostogoli; a se strecura uşor.

  • 3

    figurat A se abate, a se lăsa ispitit; a greşi.

Origine

A + luneca.