Definiție pentru APÉL în română:

APÉL

substantiv neutru

  • 1

    Strigare a numelor unor persoane dintr-o colectivitate, spre a verifica prezenţa lor într-un anumit loc.

  • 2

    Chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi sau unei persoane.

  • 3

    Cerere, rugăminte.

  • 4

    Acţiune făcută la o instanţă judecătorească superioară, spre a obţine anularea unei sentinţe date de o instanţă inferioară.

  • 5

    Producere a unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică.

Origine

Din fr. appel.