Definiție pentru APLÓMB în română:

APLÓMB

substantiv neutru

  • 1

    livresc Siguranţă absolută sau îndrăzneală (adesea nejustificată) manifestate în comportarea cuiva.

  • 2

    Poziţie şi direcţie a membrelor unor animale în raport cu pământul şi cu planul median al corpului, care serveşte la alegerea animalelor în vederea selecţiei.

Origine

Din fr. aplomb.