Definiție pentru ARMÁ în română:

ARMÁ

verb tranzitivarmez

  • 1

    A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziţia imediat precedentă descărcării ei.

    1. 1.1familiar tranzitiv şi reflexiv A (se) înarma.

  • 2

    A dota cu armătură o piesă sau un element de construcţie din beton pentru a le mări rezistenţa.

    1. 2.1 A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături.

  • 3

    A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar.

Origine

Din fr.armer, it.armare, lat.armare.

Definiție pentru ÁRMĂ în română:

ÁRMĂ

substantiv femininFeminine and Plural arme

  • 1

    Obiect, unealtă, aparat, maşină care serveşte în lupta împotriva inamicului, la vânat, în unele probe sportive etc..

    1. 1.1 Parte dintr-o armată specializată şi dotată pentru un anumit fel de luptă. Serviciu militar specializat în acest sens.

  • 2

    La pl. Armament.

  • 3

    figurat Mijloc de luptă (pe planul ideilor, al politicii etc.).

  • 4

    La pl. Ansamblul semnelor simbolice de pe o stemă, de pe un blazon etc.; (rar) armoarii.

Origine

Lat. arma.