Definiție pentru ARTIFÍCIU în română:

ARTIFÍCIU

substantiv neutru

  • 1

    Procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă).

  • 2

    (Mai ales la pl.) Amestec de substanţe chimice (colorate) şi de carburanţi, folosit la semnalizări luminoase, în scop decorativ etc..

    1. 2.1 Sârmă scurtă în vârful căreia se află amestecul de mai sus şi care, aprins, arde cu o flacără decorativă vie, aruncând mici scântei.

Origine

Din fr. artifice, lat. artificium.