verb tranzitiv
- 1
A înconjura cu o aureolă.
- 2
figurat A încununa, a glorifica (pentru calităţile sale).
Origine
Din fr. auréoler.
substantiv feminin
- 1
Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinţilor; nimb, aură.
- 1.1figurat Strălucire, glorie, faimă.
- 2
Zonă pe suprafaţa unui obiect, variat colorată, în care există o tranziţie continuă de la o culoare la alta.
- 2.1 Zonă mai puţin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc.
- 3
Televiziune
Fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop, datorită unor reflexii multiple. - 4
Efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate.
Origine
Din fr. auréole, lat. [corona] aureola.