Definiție pentru BALCÓN în română:

BALCÓN

substantiv neutru

  • 1

    Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uşi.

  • 2

    Parte a unei săli de spectacol, de conferinţe etc. aşezată deasupra parterului.

Origine

Din fr. balcon.