Definiție pentru BAŞ- în română:

BAŞ-

învechit
  • 1

    învechit Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turceşti care denumeau funcţii sau ranguri (baş-aga, baş-caimacam etc.) şi folosit uneori la formarea de substantive.

Origine

Din tc. baş.