Definiție pentru BAZILÉU în română:

BAZILÉU

substantiv masculin

  • 1

    Titlu purtat de regi în Grecia homerică; persoană care avea acest titlu.

  • 2

    Tilu purtat de cel de-al doilea arhonte, care păstra între atribuţiile sale religioase vechea funcţie sacră a regilor; persoană care avea acest titlu.

  • 3

    Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă; persoană care avea acest titlu.

  • 4

    Conducător al unei entităţi politice barbare.

  • 5

    Titlu purtat de împăraţii bizantini începând cu sec. VII d.H.; persoană care avea acest titlu.

Origine

Din fr. basileus.