Definiție pentru BEATITÚDINE în română:

BEATITÚDINE

substantiv feminin

  • 1

    Stare ideală de înţelepciune la Aristotel, stoici, Spinoza etc..

  • 2

    (În patologia mintală contemporană) Euforie permanentă, însoţită de indiferenţă faţă de împrejurările exterioare.

  • 3

    Stare de fericire deplină.

Origine

Din lat. beatitudo, -inis. Cf. fr. béatitude.