Definiție pentru BECÍSNIC în română:

BECÍSNIC

adjectiv & substantiv neutru şi masculin

  • 1

    (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie; ticăit.

  • 2

    (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios.

Origine

Din sl. bečistĭnikŭ.

Utilizare

Var.: bicísnic, -ă adj., s.m. şi f.