Definiție pentru BINEFĂCĂTÓR în română:

BINEFĂCĂTÓR

adjectivFeminine -OÁRE, Plural binefăcători, Feminine and Plural -oare

  • 1

    Care face bine, care foloseşte.

Origine

Bine + făcător (după fr.bienfaiteur şi bienfaisant).

substantiv neutru şi masculinFeminine -OÁRE, Feminine and Plural binefăcători, Feminine and Plural -oare

  • 1

    Persoană care face bine altora.