Definiție pentru BINÍŞ în română:

BINÍŞ

substantiv neutruPlural binişuri

învechit
  • 1

    învechit Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi şi despicate, strânsă pe bust şi largă în poale, căptuşită cu blană şi devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari.

Origine

Din tc.biniş.

Utilizare

Var.: (înv. şi reg.) beníş s.n.