Definiție pentru BINIŞÓR în română:

BINIŞÓR

adverb

  • 1

    Diminutiv al lui bine.

    1. 1.1 Cu băgare de seamă. Fără grabă, cu calm.

  • 2

    1. 2.1 Cu blândeţe, prietenos.

Origine

Bine + suf. -işor.