Definiție pentru BLIŢ în română:

BLIŢ

substantiv neutru

  • 1

    Sursă de lumină proprie, intensă şi de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic şi care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului.

Origine

Cuv. germ.

Utilizare

Scris şi: blitz