Definiție pentru BOCCEGÍU în română:

BOCCEGÍU

substantiv masculin

învechit
  • 1

    învechit Negustor ambulant de mărunţişuri (pânză, ace, aţă); tolbaş, coropcar, marchitan.

Origine

Din tc. bohçacı.

Utilizare

Var.: bocceagíu s.m.