Definițiile principale ale BRẤNCĂ în Română

: BRẤNCĂ1BRẤNCĂ2

BRẤNCĂ1

substantiv feminin

  • 1

    Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare şi prin apariţia unor pete violacee.

  • 2

    Erizipel.

  • 3

    Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea).

  • 4

    Ciupercă cu pălăria întinsă şi răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum).

Origine

Et. nec.

Definițiile principale ale BRẤNCĂ în Română

: BRẤNCĂ1BRẤNCĂ2

BRẤNCĂ2

substantiv feminin

  • 1

    Mână (1).

  • 2

    (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură.

  • 3

    regional Partea de jos a picioarelor animalelor; labă.

Origine

Lat. branca.

Utilizare

— Var.: brấnci s.m.