Definiție pentru BULÚC în română:

BULÚC

substantiv neutru

  • 1

    Număr mare de oameni strânşi la un loc; droaie, gloată.

    1. 1.1 În masă, în rânduri strânse, cu grămada. Unul peste altul, înghesuindu-se. Repede, iute.

  • 2

    (În Evul Mediu, în Moldova şi în Ţara Românească) Unitate militară tactică având aproximativ efectivul unei companii; bulucbăşie; p. ext. ceată de oameni înarmaţi.

Origine

Din tc. bölük.