Definițiile principale ale BUN în Română

: BUN1BUN2BUN3BUN4BUN5BUN6BUN7BUN8

BUN1

adjectiv

  • 1

    Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit.

Definițiile principale ale BUN în Română

: BUN1BUN2BUN3BUN4BUN5BUN6BUN7BUN8

BUN2

substantiv

  • 1

    învechit Bunic, bunică.

adjectiv

  • 1

    Folositor, util; avantajos, rentabil.

    1. 1.1 Favorabil, prielnic. Frumos.

  • 2

    (În basme şi superstiţii) Prevestitor de bine.

Origine

Lat. bonus.

Utilizare

plural buni, feminine -e

substantiv

  • 1

    Ceea ce este util sau necesar societăţii sau individului pentru a-i asigura existenţa, bunăstarea, bogăţia.

    1. 1.1 Obiect sau valoare care are importanţă în circulaţia economică.

  • 2

    (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăţie, avuţie.

  • 3

    Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun necorporal).

  • 4

    Calitate, virtute.

  • 5

    rar Rezultat, rod, folos.

Origine

Lat. bonus.

Utilizare

plural bunuri

Definițiile principale ale BUN în Română

: BUN1BUN2BUN3BUN4BUN5BUN6BUN7BUN8

BUN3

adjectiv

  • 1

    Zdravăn, puternic, straşnic.

    1. 1.1 Considerabil, mare.

  • 2

    Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., şi mai bine.

Origine

Lat. bonus.

Utilizare

plural buni, feminine -e

Definițiile principale ale BUN în Română

: BUN1BUN2BUN3BUN4BUN5BUN6BUN7BUN8

BUN4

adjectiv

  • 1

    Care prezintă calităţile necesare prin natura, funcţia, destinaţia sa.

    1. 1.1 Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii. Binevoitor.

    2. 1.2 Care se achită de obligaţiile morale şi sociale. Corect, cuviincios. Frumos, milos.

    3. 1.3 Cuminte, ascultător, îndatoritor. Care are grijă de părinţi.

    4. 1.4 Caracteristic omului mulţumit, vesel, bine dispus.

  • 2

    1. 2.1 Îndatoritor, amabil.

Origine

Lat. bonus.

Utilizare

plural buni, feminine -e

Definițiile principale ale BUN în Română

: BUN1BUN2BUN3BUN4BUN5BUN6BUN7BUN8

BUN5

adjectiv

  • 1

    Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil.

  • 2

    (Despre mâncăruri şi băuturi) Gustos, apetisant, ales.

  • 3

    Bogat, abundent, îmbelşugat.

  • 4

    (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil.

  • 5

    Liniştit, tihnit, fără griji; fericit.

    • ‘Viaţă bună’
    1. 5.1

      • ‘Bună dimineaţa! Bună ziua! Bună seara! Noapte bună!’

Origine

Lat. bonus.

Utilizare

plural buni, feminine -e

Definițiile principale ale BUN în Română

: BUN1BUN2BUN3BUN4BUN5BUN6BUN7BUN8

BUN6

adjectiv

  • 1

    (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat.

    • ‘Tată bun’
    1. 1.1 Apropiat. Devotat.

    2. 1.2 Nobil, ales.

Origine

Lat. bonus.

Utilizare

plural buni, feminine -e

Definițiile principale ale BUN în Română

: BUN1BUN2BUN3BUN4BUN5BUN6BUN7BUN8

BUN7

adjectiv

  • 1

    Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-şi îndeplineşte bine menirea.

  • 2

    (Despre organele corpului sau despre funcţiunile lor) Care funcţionează bine.

  • 3

    (Despre îmbrăcăminte şi încălţăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare.

  • 4

    De calitate superioară; p. ext. de preţ, scump, nou.

    1. 4.1 Veritabil, autentic. Pur.

  • 5

    (Despre bani) Care are putere de circulaţie.

Origine

Lat. bonus.

Utilizare

plural buni, feminine -e

Definițiile principale ale BUN în Română

: BUN1BUN2BUN3BUN4BUN5BUN6BUN7BUN8

BUN8

adverb

  • 1

    (Exprimă o aprobare) Bine, da, aşa.

Origine

Lat. bonus.