Definiție pentru BUNĂTÁTE în română:

BUNĂTÁTE

substantiv feminin

  • 1

    Însuşirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândeţe; buneţe.

  • 2

    Bunăvoinţă, amabilitate.

  • 3

    Faptă bună, binefacere.

  • 4

    Gust bun, plăcut.

  • 5

    (Concr) (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună.

  • 6

    (Concr) (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună.

  • 7

    (Concr) (La pl.) Averi, bogăţii.

Origine

Lat. bonitas, -atis.