Definiție pentru BUNĂVOÍNŢĂ în română:

BUNĂVOÍNŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Purtare sau atitudine binevoitoare faţă de cineva; îngăduinţă.

  • 2

    Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg.

Origine

Bună + voinţă (după lat. benevolentia).