Definiție pentru BÚNCĂR în română:

BÚNCĂR

substantiv neutru

  • 1

    Construcţie alcătuită dintr-un recipient de oţel, de beton etc. şi un schelet de susţinere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare.

  • 2

    Cutie metalică destinată depozitării pieselor la maşinile-unelte în vederea prelucrării lor.

  • 3

    Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni).

  • 4

    Mic adăpost blindat; cazemată.

Origine

Din germ. Bunker.