Definiție pentru BÚTURĂ în română:

BÚTURĂ

substantiv feminin

  • 1

    regional Butuc (1); buturugă.

  • 2

    Bucată de lemn cu noduri şi cu alte defecte, care se despică şi se prelucrează şi este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot.

  • 3

    Trunchi scorburos; butoarcă.

Origine

Cf. butuc

Utilizare

Var.: bútur, búture s.m.