Definiție pentru CABINÉT în română:

CABINÉT

substantiv neutru

  • 1

    Încăpere dintr-o locuinţă sau dintr-o instituţie, folosită pentru exercitarea unei profesii.

    1. 1.1 Biroul unei persoane cu muncă de răspundere.

      • ‘Cabinetul ministrului’

    2. 1.2 Încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc.

      • ‘Cabinet de numismatică’

  • 2

    Secţie sau serviciu în întreprinderi, în instituţii de învăţământ etc., destinate unor studii şi consultaţii de specialitate.

    • ‘Cabinet tehnic’

  • 3

    (În unele ţări) Consiliu de miniştri sau guvern.

  • 4

    Mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preţ.

Origine

Din fr. cabinet.