Definiție pentru CĂMÍN în română:

CĂMÍN

substantiv neutru

  • 1

    Sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă.

  • 2

    Cuptor, vatră.

  • 3

    Coş pe unde iese fumul; horn.

  • 4

    figurat Casă părintească; p. ext. familie.

  • 5

    Denumire dată unor instituţii cu caracter social-cultural.

  • 6

    Încăpere mică subterană, zidită şi acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal.

Origine

Din sl. kamina.