Definiție pentru CANÓN în română:

CANÓN

substantiv neutruPlural canoane

  • 1

    Regulă, normă bisericească; tipic.

    1. 1.1 Normă, regulă de conduită.

    2. 1.2 Ansamblul cărţilor sfinte acceptate de Biserică.

  • 2

    Pedeapsă dată de Biserică la călcarea unui canon (1).

    1. 2.1figurat Suferinţă, chin.

  • 3

    Carte aşezată pe altar, care cuprinde anumite rugăciuni ale liturghiei.

  • 4

    Regulă fixă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regulă rigidă, formalistă.

  • 5

    Compoziţie muzicală pentru două sau mai multe voci, care repetă la intervale fixe aceeaşi melodie.

    1. 5.1 Cântare bisericească. P. ext. cântec. Glas.

  • 6

    Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărţile canonice.

Origine

Din sl.kanonŭ. Cf. fr.canon, germ.Kanon.