Definiție pentru CANT în română:

CANT

substantiv neutru

  • 1

    Faţa îngustă a unui obiect plat de formă paralelipipedică; muchie, latură a unor obiecte.

  • 2

    Parte a coperţii de carton care depăşeşte dimensiunile filelor unei cărţi legate.

  • 3

    Margine, muchie a suprafeţei de alunecare a schiurilor.

Origine

Din germ. Kante.

Definiție pentru CÂNT în română:

CÂNT

substantiv neutru

  • 1

    Cântare, cântec; ciripit de păsări.

  • 2

    Poezie (însoţită uneori de melodie).

  • 3

    Parte, diviziune a unei epopei sau a unui poem epic.

Origine

Din cânta (derivat regresiv).