Definiție pentru CĂPĂTUIÁLĂ în română:

CĂPĂTUIÁLĂ

substantiv femininFeminine and Plural căpătuieli

  • 1

    Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogăţire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere.

Origine

Căpătui + suf. -eală.

Pronunție

CĂPĂTUIÁLĂ

/-tu-ia-/