Definiție pentru CĂRUCIÓR în română:

CĂRUCIÓR

substantiv neutru

  • 1

    Trăsurică în care sunt purtaţi copiii mici; căruţ (3).

  • 2

    Vehicul de dimensiuni reduse, cu roţi de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obişnuite şi care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanţe scurte; căruţ (2).

  • 3

    Subansamblu al unei maşini-unelte, al unei maşini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc..

Origine

Căruţ + suf. -ior.