Definition of CAVALÉR in Romanian

CAVALÉR

masculine noun

  • 1

    (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial.

    1. 1.1 Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui.

  • 2

    Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios.

  • 3

    Titlu onorific conferit, în unele ţări, posesorului anumitor decoraţii importante.

  • 4

    Persoană având titlul de cavaler (1 —3).

  • 5

    Călăreţ.

  • 6

    (Adesea adjectival) Om plin de abnegaţie, generos şi nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor.

  • 7

    Tânăr necăsătorit, holtei, burlac.

Origin

Din rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier.