Definiție pentru CE în română:

CE

pronume invariabil

  • 1

    Interogativ, uneori cu nuanţă exclamativă (Exprimă o întrebare)

    • ‘Ce ai?’
    1. 1.1familiar Interogativ, uneori cu nuanţă exclamativă Poftim?

    2. 1.2Interogativ, uneori cu nuanţă exclamativă Cum adică?! Se poate?!

      • ‘Nu l-am găsit! — Ce?’

    3. 1.3Interogativ, uneori cu nuanţă exclamativă Care? ce fel de… ?

  • 2

    Interogativ, uneori cu nuanţă exclamativă Pentru care motiv? din care cauză?.

    • ‘Ce te miri?’
    1. 2.1

      • ‘Nu văd de ce te superi’

    2. 2.2familiar Interogativ, uneori cu nuanţă exclamativă Pentru că, fiindcă, deoarece.

  • 3

    Interogativ, uneori cu nuanţă exclamativă (Interogativ-exclamativ, indică surpriza, indignarea, neîncrederea etc.) Cum adică? Nu cumva?.

    • ‘Ce! Vrei să spui că n-ai fost?’

  • 4

    (Adverbial) Cât (de tare, de mult), cum.

    • ‘Ce-aş mai râde să te văd păcălit’
    1. 4.1 Cât de…!

  • 5

    (Cu valoare de conjuncţie) Care lucru anume.

    • ‘Nu mai ştia ce să facă de bucurie’

  • 6

    (Relativ) Care.

  • 7

    (Relativ, În legătură cu „a fi”, „a găsi”, cu sens explicativ)

    • ‘Fiinţă ticăloasă ce eşti!’

  • 8

    (Relativ) Ceea ce.

    • ‘Aţi aflat ce s-a întâmplat?’

  • 9

    (Nehotărât) Un lucru oarecare, nu ştiu ce, nu ştiu cât; ceva.

    1. 9.1

      • ‘Un ce anume’

  • 10

    (Nehotărât, Cu repetarea verbului din propoziţia principală)

    • ‘A stat ce-a stat’

  • 11

    (Nehotărât) Orice, oricât.

    • ‘Zică cine ce va vrea’

Origine

Lat. quid.