Definiție pentru CEATLẮU în română:

CEATLẮU

substantiv neutru

  • 1

    regional Bucată de lemn cu care se răsuceşte funia sau lanţul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge.

    1. 1.1 Prăjină adăugată la inima căruţei spre a înhăma încă un cal.

  • 2

    1. 2.1 Băţ gros. Bâtă, ciomag.

Origine

Din magh. csatló.

Utilizare

Var.: cetlắu s.n.