Definiție pentru CEFÁR în română:

CEFÁR

substantiv neutru

  • 1

    Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se aşază pe ceafa unor animale de tracţiune.

  • 2

    Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arşiţa soarelui; curea care se prinde la ceafă.

Origine

Ceafă + suf. -ar.