Definiție pentru CENTÚRĂ în română:

CENTÚRĂ

substantiv feminin

  • 1

    Curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare.

    1. 1.1termen militar
      Curea lată de piele (rar de pânză) care se pune în jurul taliei şi de care se agaţă sabia, baioneta sau tocul pistolului. Centiron.

    2. 1.2 Fâşie lată de pânză, de elastic, de material plastic etc. cu care se încinge abdomenul pentru a-l susţine sau pentru a-l menţine în poziţie corectă.

  • 2

    Anatomie
    Ansamblu osos prin care extremităţile se leagă de trunchi.

  • 3

    (Sport) Linie orizontală, imaginară, la nivelul ombilicului, care marchează limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament.

    1. 3.1 Procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile.

  • 4

    Grindă orizontală rezemată pe toată lungimea ei pe zidurile unei clădiri, în vederea realizării legăturii dintre ziduri.

  • 5

    Construcții
    Brâu de beton pe care se fixează planşeul clădirilor.

  • 6

    Fâşie continuă de tablă de oţel care formează bordajul unei nave.

Origine

Din fr. ceinture.