Definiție pentru CERCUÍ în română:

CERCUÍ

verb

  • 1

    tranzitiv A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta.

    1. 1.1figurat (De obicei în concurenţă cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc. A înconjura.

  • 2

    figurat tranzitiv A limita, a mărgini.

  • 3

    intranzitiv A se aşeza în formă de cerc.

Origine

Cerc + suf. -ui.